Nu mai am lacrimi sa plang pentru atata suferinta,
Mai am, dar doar pentru o ultima dorinta,
Ea curge usor pe obraz si se stinge,
La fel ca acele mii si mii ramase neimplinite !
Privesc norii involburati,fulgere ce se unesc cu marea,
Adesea ma gandesc la tine , dar te confund cu zarea ! ,
Gandurile ce se pierd in largul marii,
E durerea ce o simt acum in clipa despartirii !
Ce albastra-i marea neagra si ce luminata este noaptea sub cerul instelat ,
O umbra intunecata pe fata lunii iar se arata ,
Este chipul ce l-am iubit candva , odata !
Ai fost ca orizontul , cu cat am incercat sa ma apropii ,
Ai continuat sa te departezi ...
Dar din toti ochii ce i-am privit ,
Ochii tai nu am sa-i uit ...
Fie tristi , veseli s-au tacuti
Mie-mi plac, fiindca sunt draguti !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu