Viata noastra-i pe pamant,
Frunza ce se leagana in vant.
Si-i atat de trecatoare,
Este murmur de izvoare.
Tie omule iti spun,
Totu-i anotimp nebun...
Este visul dintr-o lume
Valul marii, plin de spume.
Soarele vesnic, are al sau apus.
Nemuritor, spre seara este dus,
Iar lumina vietii noastre,
Etern spre intuneric, urca sus la astre.
Anotimpul e de vina!
Trista-i frunza cea batrana,
De pe ram, se desprinde tremurand,
Anotimpuri peste noi trec, rand pe rand...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu