Acolo sus, pe bolta cu mii de stele,
Sunt ochii dragi ai mamei mele.
O vad acolo, lacrimand in noapte,
Vorbindu-mi in tremuratoare soapte.
Copiii mei, copii... Nu mai plangeti !
Stiu cat va e de dor, inima-mi frangeti,
Va aud suspinele, ca murmurul trecator
Iar eu stau trista, si rau ma infior.
Din miile de lacrimi, ce curg reci,
Spre voi as cobora netede poteci.
As arunca o lunga scara,
Sa va pot imbratisa ca prima oara...
Dar ceata timpului ce ne desparte
A voastra viata si a mea moarte,
Din panza tesuta'n departari,
Aduce doar suparari.
Doua stele cad , se sting...
Ochii mamei din nou plang.
Sireag de picaturi cad pe pamant,
Transformate in ploaie si in vant.
Acolo sus, pe bolta cu mii de stele,
Se risipesc ochii dragi ai mamei mele.
Raman asa, de dor inmarmurit ...
Mama mea, n-am sa te uit !
"Ramai cu bine, iubita mama"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu