Jos in vai, peste intinse ape,
Isi scoate capul din vazduhuri
Gigantul curcubeu sa se adape,
Sorbind ciorchinii umezi ce stau ciucuri.
Peste frunze ingalbenite, ude
De torentul ce s-a revarsat salbatic,
Sclipeste-n picaturi de unde
Apoi, dispare tiptil si enigmatic.
Cerbii vin la ape sa-si admire,
Coroana lor din crengi de oase
Apoi, pleaca falnici, plini de multumire,
Prin padurile intunecate de foioase.
Nici lupul insetat, salbatica fiara
Nu se lasa mai prejos de toate.
Coltii in izvor usor ii spala,
Apoi, insetat de sange, pleaca mai departe.
In linistea noptii ce se asterne sobru,
Sub clar de luna, luminoasa, noua
Frunza fosneste in intunecatul codru
In lumini, lucind a picaturi de roua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu