Iar, gandul ma cuprinde
Viata imi mai da o lectie
Fara o anumita definitie.
Din nou o dezamagire se aprinde.
Realizez ca am un gol in jurul meu
Cand vreau sa spun ce ma doare.
De parca as fi un aprig zmeu
Tot ce iubesc, usor, usor... dispare.
Lumea toata se grabeste,
Pana si timpul parca zboara.
Asteptand pe cel ce se opreste.
In zadar ! Totul ma infioara...
Ma opresc de nenumarate ori...
O greseala ce o repet mereu.
Tot ce am cunoscut a disparut pana in zori.
Vroiam sa cred ca nu exist doar eu.
Privesc pe oricine cu aceiasi ochi
Dar, ei nu ma privesc deloc.
Vreau sa stai o clipa'n loc,
Sa asculti graba lumii si zborul timpului,
Ce-ti lasa amprenta in adancul sufletului.
Inmarmuresc privindu-i pe trecatori.
Sperand ca se vor opri si ei, oftand.
Ramanand pana dincolo de zori...
Norii grei sa-i stearga, lacrimand.
Nu poti spune ca ingerii nu au sentimente
Aud, adesea, in ecouri lente
Plansul dureros al nepasarii ce se pierde...
Ma dezamagesc pentru a mia oara.
Pierdut intr-un labirint ce ma infioara,
Singur cu'n iz de teama si fara sfoara....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu