Pe malul apei, dintre tinerele salcii,
Ma retrag adesea in miez de vara...
Sa ascult valul clipotind de lemnul barcii,
Lasata de pescari spre seara.
De dor, singuraticul meu gand
Atarna in sufletul ranit de intristare,
Asemeni salciei plangand,
Nestiut de nimeni, dupa tainica'i chemare.
Ma ingan cu valul calator,
Ce saruta tarmul singuratic,
Apoi, clipotind mai amagitor,
Involburat... dispare enigmatic.
In barca leganata de vant pe ape,
Te-ai suit, in aceea fiebinte vara.
Mai privit fara de intrebare.
Insetat, te-am privit si eu... ultima oara.
Pentru mine, pierduta esti de atunci.
Te caut, trist, fara-ncetare !
Singuratic, printre pietrele de stanci,
Ce umbra lor dispare, in apusul tarziu de soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu