In noaptea cand glasul meu era un scancet,
Ursitoare, Tu, te-ai furisat incet...
Cu un vant usor, leaganul mi l-ai cuprins,
Apoi, un val de stele m-au atins.
Rupe vraja grea ce ma apasa, Ursitoare!
Tese-mi naframa de margaritare!
Tese, zi si noapte, pentru mine,
Cu fir de aur, din mierea de albine...
Rupe vraja ce ma tine incatusat!
Cheama-mi in codru, noaptea, blestemu-ntunecat...
Fior sa rasune de tunete si de trasnet!
Vraja sa se rupa, departandu-se-n fosnet!
Dezleaga vraja fermecata in lacrima uitarii!
Da-mi liber, sa alerg iar in largul marii!
Praf de stele trimite-n zbor...
Fa o vraja talmacita... sa iubesc din nou, cu dor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu